Mi se intampla uneori sa nu mai vreau s-aud de nimeni pentru ca am impresia ca un “cineva” care conteza pentru mine, ma intelege gresit. Si atunci am o dorinta nesfarsita de a evada eu cu mine, nu conteza locul, timpul ci felul in care ma inteleg eu pe mine. Niciodata nu mi-au placut relatiile tensionate, fie ca e vorba de familie, prieteni, scoala, serviciu insa se intampla sa ma “plezneasca” in toate mediile enumerate. Recunosc ca pot sa inteleg multe, pentru ca intelegerea si toleranta se afla printre preferatele mele calitati…dar cand un prieten bun iti spune: “esti prea pasiva”…iti vine, fara doar si poate sa-i zici vreo doua pentru ca tu, consideri ca e bine sa fii asa. Intotdeauna am evitat persoanele autoritare, cicalitoare, dar se pare ca numai de asemenea oameni am noroc si se intampla ca acestia sa-mi fie foarte buni prieteni.  Nu sunt genul de om care le stie pe toate, insa  chiar cred  ca nu prea ma pot insela in anumite privinte, iar atunci cand contrazicerea este preferata tuturor, parca nu vreau sa mai stiu de ei…